Cunoasterea stiintifica

Subiect: Cunoasterea stiintifica Mier Apr 01, 2009 8:39 pm

Apolo a scris:

- un punct de vedere personal -

Atunci cand stau de vorba cu o persoana.. imi dau seama daca viata pamanteasca primeaza sau cea vesnica.. Daca barbatul sau femeia respectiva pretuieste mai mult viata aceasta suntem nevoiti sa apelam la mijloacele pe care ni le ofera psiho-sociologia; iar daca devotamentul (evlavia) este in prim plan, atunci arunc peste bord tot harnasamentul stiintific!
Ideea este ca niciodata NU le amestec - nu poate fi decat: ori firesc (sufletesc, psihologic), sau duhovnicesc (in Hristos).. dupa cum este scris:
"[..] cine a auzit Cuvantul Meu, sa spuna intocmai Cuvantul Meu! ,Pentru ce sa amesteci paiele cu graul? zice Domnul" (Ieremia 23:28 ).

Subiect: Re: Cunoasterea stiintifica Mier Apr 01, 2009 8:42 pm

.

Diferenţele dintre ,,cunoaşterea ştiinţifică” şi ,,ignoranţa savantă”

	Cunoaşterea ştiinţifică	Ignoranţa savantă
1.	Caracter organizat (tematic, metodic, dirijat după un plan)	Caracter neorganizat (lipsă de temă, de metodă, de plan)
2.	Condusă de un educator, de un profesor	Autodidacticism
3.	Prezenţa unui model	Absenţa modelului
4.	Instituţionalizată (şcoală, facultate etc.)	Neinstituţionalizată
5.	Orientată didactic (curriculară)	Neorientată didactic (la întâmplare)
6.	Însuşirea sistematică a unor valori de adevăr	Însuşirea unor cunoştinţe cu caracter de inventar
7.	Creatoare, productivă	Necreatoare, sterilă
8.	Creează o anumită mentalitate	Nu creează o mentalitate, ci snobism, pedanterie, semidoctism
9.	Formează personalitatea (om de ştiinţă, cercetător etc.)	Nu influenţează personalitatea decât ca aspect exterior, ca imagine de om (pseudo)instruit
10	Dezvoltă judecata, atenţia şi creativitatea intelectuală	Nu dezvoltă inteligenţa, favorizează pasivitatea voinţei, lipsa atenţiei, incapacitatea creatoare
11.	Omul de ştiinţă este un tip activ, critic, cercetător	Diletantul este un tip pasiv, care nu se poate angaja în cercetare ştiinţifică
12.	Neliniştit, permanent nemulţumit de sine şi de rezultatele sale, autocritic	Liniştit, suficient, mulţumit de sine şi de ,,cunoştinţele” sale, autoadministrativ
13.	Sistematizează experienţa personală având faţă de ea o atitudine activă, critică şi creatoare	Nu utilizează experienţa, are faţă de ea o atitudine pasivă
14.	Omul de ştiinţă este convingător, sigur pe el, are idei personale	Autodidactul nu este convingător, nu este sigur pe el, nu are idei personale
15.	Omul de ştiinţă are autoritatea şi prestigiul ,,şcolii” şi al tradiţiilor sale	Autodidactul nu are nici autoritate, nici prestigiu
16.	Omul de ştiinţă se declară ca aparţinând unei ,,şcoli” şi unui ,,maestru-model”. Are identitate ştiinţifică	Autodidactul nu aparţine nici unei ,,şcoli”, nu are un ,,maestru-model”, este anonim şi fără identitate ştiinţifică
17.	Descoperă şi cultivă adevărul, ordinea spirituală, exactitatea, legea	Produce ,,falsuri”, este atras de miracol, fabulos, fantezie, pseudoştiinţe
18	Este riguros, prudent, serios, verifică, nu se lasă sedus de primele rezultate.	Este fantezist, superficial, se entuziasmează cu uşurinţă, nu verifică, este lipsit de prudenţă şi seriozitate.

SURSA: Enachescu, C. (2005), Tratat de teoria cercetarii stiintifice, Editura Polirom, Iasi.