Sursa dreptului!

Sursa dreptului este relatia dintre cel putin doua persoane cu vointe deosebite!
Ca atare dreptul arata regulille de existenta stabilite intre persoane care interactioneaza.
Prima sursa de drept in relige este relatia dintre ingeri si Dumnezeu.Puterile ceresti fiind create de Dumnezeu pimesc prima regula care in termeni umani ar suna asa:
Voi aveti obligatia de a ma adora si sluji numai pe Mine!
Puterile ceresti sunt persoane cu vointa proprie!Ele au puterea de a accepta sau nu aceasta dispozitie.Dar daca nu o respecta vine pedeapsa!
Si astfel avem primul model de drept intre persoane cu vointe proprii si distincte
Rezulta imediata o alta caracteristica a dreptului:norma represiva pt incalcarea regulei!

Acolo unde intre cele doua parti exista numai iubire,dreptul ca cod de reglementare nu mai exista.pt ca doua vointi in iubire absoluta se manifesta ca o singura vointa.Este Cazul ideal al Persoanelor din Sfanta Treime,unde datorita iubiri perfecte dintre Ele,izvorul de drept nu mai exista si nu mai poate exista vreodata,pt ca in nici o situatie Persoanele Sfintei Treimi nu sunt in disjunctie!

Intr-adevar ,in iubire nu este izvor de drept,pt ca iubirea presupune sacrificiu asumat in favoarea altei pesoane.Izvorul de drept apare acolo unde exista cel putin doua persoane cu pozitii potential(dar nu obligatoriu)contradictorii.Dreptul nu inseamna egalitate sau dreptate sau echitabilitate ci doar un asamblu de legi(cutume)ce exista intre doua sau mai multe persoane care coexistala un moment dat intr-un anume spatiu si inanume conditii.Acestea pot fi liberacceptate sau impuse!
Din start cand vorbind de drept excludem perfectiunea iubirii reciproce.[pt ca cel putin una dintre persoane nu are statul existential al iubirii perfecte .)
Faptul ca toata creatia lui Dumnezeu are nevoie de legi este o realitate aproape axiomatica.Faptul ca Dumnezeu este unic,arata ca creatia Sa nu poate fi la fel cu El pt ca nu ar mai unicitatea divina.Faptul ca iubirea perfecta apartine doar Persoanelor DumnezeiriTreimice impune imperfectiunea iubirii manifestate de creatie.deci creatia are potential contradictoriu in raport cu Dumnezeu si chiar intre componentele ei.Ca atare pt ca manifestarea contradictoriului in creatie sa nu decvina un factor de autoanihilare este nevoie de cutuma,de lege.deci imperfectiunea creatiei impune necesitatea dreptului !

si iata ca in iubirea comunionala cu Creatorul ,creaturile demonstreaza ca nu sunt la fel ca Dumnezeu!
Lucifer exprima contradictia cu Dumnezeu/Insa Dumnezeu in aceasta situatie este si Lege si Judecator si Reprimator.Din punct de vedere uman ar putea parea incorect,dar faptul ca Dumnezeu este corect si incoruptibil axiomatic face ca aceasta incorectitudine sa nu existe.Incorectitudinea are potentiabilitate doar prin statuarea imperfectiunii care este specifica doar creaturii dar straina de Dumnezeire!si iata justificarea necesitatii dreptului pt creaturi rationale!

Inteleg ,cum ca inceputul dreptului este legea.acolo unde nu este lege nu este nici drept.Atunci eixista doua posibilitati fie iubire absoluta unde legea este de prisos fie lipsa totala a ubirii iubirii unde legea este desfiintata !

Unde este iubire nu exista contradictie!

Contradictia poate exista aolo unde unde exista posesie partiala

Dreptul presupune norme de reglementare pt situatii contradictoriu.Chiar actiuni de constatare se refera tot la potentiale contradicti si sunt acte opozabile unor afirmatii contrare!

De aici incolo voi crea mai multe rubrici pt drept canonic si drept laic!

Cred ca cele doua rubrii nu vor fi intelese prea bine fara notiuni de drept roman(latin).Multe dintre canoanele sinodice urmaresc linia dreptului roman!Iar normele de drept european sun o evolutie a dreptului roman!

Daca vorbim de dreptul laic,intradevar,exista o structurae clara pe principiile de drept roman,dar in dreptul canonic,influenta dreptului roman se regaseste doar in zona disciplinara cu adresare mai mult celor din mir,pt ca in rest,cu cat canoanele au o apropiere mai mare de dogmatica, cu atat apare o subordonare clara axiomaticii hristice!

O alta diferentire este cea referitoare la rolul judecatorului in proces de judecata si de conditia lui!

Daca faci referire la dreptul laic exista doua pozitii
rolul pasiv
rolul activ

rolul pasiv implica faptul ca pe judecator nu il intereseaza adevarul.si ca atare nu dispune administare de probe pt aflasrea adevarului din oficiu ci se rezuma la administrarea probelor de parti.O parte fara bani si cunostiinte juridice este clar defavorizata

rolul activ implica dreptul judecatorului de a dispune probe din oficiu pt aflarea adevarului si exclude dezechilibru procesual!

Ce il intereseaza pe cel puternic dreptatea?Legea este sabia lui!