Deasa Impartasire cu preacuratele lui Hristos Taine

Neofit Kavsokalivitul este autorul unei carti despre deasa impartasire. Cautand despre colivari am gasit pe http://www.revistateologica.ro/blog.php?id=240 Recent profesorul K. A. Manaphis a publicat o Epistola polemica scrisa de Atanasie din Paros in jurul anilor 1811“1812 “ cu cativa ani deci inainte de moartea sa “ in care dascalul din Chios il demasca pe Neofit de sustinerea inca din anii 1751“1752 si pana la sfarsitul vietii a unei cacodoxii [erezii] privitoare la Trupul [euharistic al] Domnului. Plecand de la doua opuscule ale unui oarecare Petru Mansur editate in 1702 de M. Lequien impreuna cu operele Sfantului Ioan Damaschinul, Neofit a inceput sa sustina urmatoarea teorie euharistica: dupa epicleza si sfintirea Darurilor la Liturghie, Trupul euharistic al lui Iisus Hristos prezent in sfintele altare nu este trupul slavit, viu, insufletit si incoruptibil al Domnului de dupa Inviere, ci trupul sau coruptibil, sensibil si muritor de la Cina cea de Taina dinainte de jertfa; acesta trece printr-o moarte reala fiind sfaramat in mod real pe sfantul disc si zdrobit de dintii celui ce se cumineca; ingropat in cel care se impartaseste, invie tainic in cel care se cumineca si se amesteca cu sufletul sau comunicandu-i incoruptibilitatea invierii; primind insa doar o particica a Painii sfintite cel ce se cumineca primeste doar o parte a trupului lui Hristos, de aici necesitatea impartasirii continue. Potrivit lui Atanasie, Neofit a sustinut aceasta teorie euharistica inca de pe cand era directorul Academiei Athonite, deci inca din 1751“1752. A continuat sa o afirme si dupa ce Atanasie a identificat, in jurul anului 1767, sursa bizantina tarzie a acestei teorii si a demonstrat caracterul apocrif al opusculelor atribuite lui Petru Mansur. Asa cum reiese din relatarile istoricului bizantin Nichita Choniatis, adevaratul autor al acestor texte si initiator al acestei teorii a fost un oarecare Miron Sikyditis sau Mihail Glykas din secolul XII. Secretar al imparatului Manuel I Comnenul, acesta fusese orbit partial in urma unui proces de necromantie; cazut in dizgratie, s-a facut monah si teolog, fiind autorul unor raspunsuri la 98 de aporii biblice. Teoria euharistica a coruptibilitatii Trupului euharistic al lui Hristos pana inclusiv la impartasire, a jertfirii lui pe disc si a ingroparii si invierii lui in cel ce se cumineca e expusa aici la cap. 69 si justificata pe larg in cap. 73. Aceste opinii ale lui Mihail Glykas / Miron Sikyditis n-au atras atentia decat dupa moartea acestuia. Sub domnia lui Isaac II Anghelos (1185“1195) si a fratelui sau Alexie III (1195“1203) ele vor fi reafirmate cu acordul explicit al patriarhilor ecumenici Gheorghe II Xiphilinos (1191“1198) si Ioan X Kamateros (1198“1206) “ de catre dascalul Ioan Kastamonitis, devenit din 1191 mitropolit al Chalcedonului. Polemicile izbucnite au divizat acut Biserica si societatea bizantina aflata in criza interna care o va face sa sucombe in 1204 in fata cavalerilor Cruciadei a IV-a. In martie 1200, Sinodul dominat de adeptii incoruptibilitatii l-a cenzurat postum pe Miron Sikyditis interzicand discutarea scrierilor si a ideilor sale sub pedeapsa depunerii pentru clerici si a confiscarii averii pentru laici, dar s-a multumit sa repete doua anateme introduse in Sindiconul Ortodoxiei in 1156“1157 impotriva lui Sotirih Panteugenes, potrivit carora Euharistia nu este o figurare simbolica si realitatea Trupului lui Hristos, ci ea este o recapitulare a intregii Economii a lui Hristos, intre care nu exista intervale de timp. Sinodul a evitat, asadar, sa se pronunte pe fondul chestiunii si sa condamne ca eretica teoria euharistica a lui Sikyditis (careia patriarhul Ioan X Kamateros ii era favorabil) multumindu-se sa interzica discutarea ei pentru a nu tulbura spiritele. Imparatul nu s-a implicat nici el. Ioan al Chalcedonului a obiectat din nou, dar n-a fost cenzurat si a ramas in continuare mitropolit. Compromisul era o solutie nesatisfacatoare, Biserica ramanand in continuare divizata in ajunul catastrofei fatale din 1204. In ciuda sprijinului deschis al patriarhilor Gheorghe II si Ioan X, teza coruptibilitatii Trupului euharistic al lui Hristos n-a fost acceptata ca invatatura oficiala a Bisericii, ba chiar a ajuns sa fie privita drept erezie, intrucat pare la prima vedere a contrazice invatatura clara a majoritatii Parintilor greci ai Bisericii care afirma natura inviata, si ca atare incoruptibila, a Trupului euharistic al lui Hristos prezent ca atare in intregime in cea mai mica particica si caracterul spiritual al jertfei euharistice. Fundamentul ultim al teoriei coruptibilitatii Trupului euharistic era o conceptie riguros realista si pragmatica despre prezenta Trupului si Sangelui lui Hristos in Euharistie: Trupul euharistic al lui Hristos facut prezent in mod real prin epicleza pe sfantul disc este supus ruperii si sufera astfel o stricaciune obiectiva; ca atare el nu poate fi in acel moment un corp incoruptibil, ci devine abia in momentul impartasirii. Pentru a explica aporia Trupului euharistic in acelasi timp inviat si coruptibil altfel decat postuland o prezenta reala in Euharistie a Trupului lui Hristos in doua forme succesive: initial coruptibil, apoi incoruptibil, singura solutie teologica de salvare a simultaneitatii a fost si este cea scolastica a postularii distinctiei aristotelice intre substanta si accidenti si astfel implicit teoria transsubstantierii: Trupul euharistic al lui Hristos e incoruptibil si inviat in substanta sa, dar coruptibil si degradabil in accidentii vizibili si palpabili sensibil ai Painii si Vinului. Volens-nolens ortodoxul conservator Atanasie din Paros e nevoit sa accepte si sa sustina o teologie euharistica de tip tomist, pur scolastica!
Netinand seama de argumentele si explicatiile date de Atanasie, convins de adevarul teoriei lui Sikyditis, Neofit a conti-nuat sa o afirme si sa stranga argumente biblice si patristice in favoarea ei si dupa stabilirea sa in Tara Romaneasca, spunand ca toata osteneala lui, care l-a facut sa se duca pana acolo, nu era pentru colivele supuse stricaciunii [coruptibilitatii], ci ca sa invete si sa inteleaga adevarul acestei mari probleme. Pe tema aceasta a purtat in contradictoriu o polemica epistolara “ inedita, pastrata in ms. gr. BAR 988, f. 261r“284r “ cu Nichifor Theotokis si Evghenie Vulgaris care l-au contrazis si ei. Se povestea ca Neofit ii scrisese despre aceasta chestiune lui kyr Evghenie care era la Leipzig, iar acela i-a raspuns grav: «Omule, cand vei inceta sa pui in miscare asemenea lucruri care nasc tulburari si scandaluri?. Desi a parut ca s-a lasat convins, totusi in cartea sa de drept canonic a lasat intact acest lucru, drept pentru care, precum si din pricina altor cateva lucruri in dezacord cu Biserica Universala, cartea lui de drept canonic a fost respinsa de Sinod si multele lui osteneli si sudori au ramas zadarnice. Atanasie combatuse public teoria coruptibilitatii Trupului euharistic sustinuta de unii dintre noi [«colivari»], fara sa dea insa niciun nume, in voluminosul tau tratat de dogmatica publicat la Leipzig in 1806. Dar intrucat aflase ca dascalul Dukas Apostolidis, desi citise Epitoma sa dogmatica, era totusi convins de tezele lui Neofit, s-a hotarat sa reactioneze drastic, si in scrisoarea sa din 1811“1812 il demasca explicit pe Neofit ca eretic, desi ii fusese dascal si prieten, si murise de mult (inca din 1784).

"acesta trece printr-o moarte reala fiind sfaramat in mod real pe sfantul disc si zdrobit de dintii celui ce se cumineca; ingropat in cel care se impartaseste" O sa comentez doar aceasta.Daca trupul lui Hristos trece printr-o moarte reala atunci preotii sunt cei ce-L rastignesc real si nu doar ca simbol a ceea ce s-a petrecut iar daca credinciosul zdrobeste trupul Sau atunci cum ramane cu Nu i se va zdrobi nici un os. Dupa cum gandea Neofit e clar ca stia ca el rastigneste a doua oara pe Hristos prin Impartasirea cu nevrednicie.

Sa-mi amintesti prin mp zilele urmatoare sa-ti raspunda pt ca abia m-am intors din india si in noaptea asta trebuie sa stau de taina cu mai marele meu despre ce a fost acolo!faci niste confuzii, dar e bine ca le-ai postat ,pt ca trebuie explicate si pt tot omul!

Deci:faci confuzie intre Trupul Matuitorului uman si Trupul Mantuitorului real.Cum dar, Mantuitorul exista simultan si ca om si nedespartit de Tatal.Aceasta taina este insusi fundamentul religiei crestine!deci tu vrei cu mintea ta putina,limitata,sa cuprinzi stiinta nelimitata a lui Dumnezeu.Un marea teolog spunea ca asta ar insemna sa incerci sa golesti marea cu un pahar de apa.
Eu voi incerca sa explic ceva aici incercand sa fac abstractie de studiile unor vestiti teologi(nu pt ca nu le-as sti)ci pt ca aici vreau sa inteleaga si omul simplu!
O eroare o faci atunci cand zici ca preotii il rastignesc...etc.Asta denota necunoasterea lucrarii liturgice in continut ci doar forma exterioara.Epicleza seproduce prin invocarea divinitatii care transforma panul si vinul in Trupul si Sangele Domnului.
In timpul cantarii la strana ,,pe tine te laudam... preotul zice:
,,Inca aducem Tie acesta slujba cuvantatoare si fara de sange si cerem si ne rugam si ne umilim:Trimite Duhul Tau Cel Sfant peste noi si peste aceste Daruri,ce sunt puse inainte''
Aceste cuvinte sunt identice si in vechile liturghii clementine!
O mica deosebire este la Liturghia Sf Vasile,dar nu ca sens ci doar ca forma:
,,Pentru aceasta,Stapane Preasfinte si noi...punand inainte cele ce inchipuiesc Sfantul Trup si Sange al Hristosului Tau,Tie ne rugam si de la Tine cerem,Sfinte al sfintilor,cu bunatatile Tale,sa vina Duhul Tau Cel Sfant peste noi si peste darurile acestea si sa le binecuvinteze pe ele si sa le sfintesca si sa le arate''

La sf Vasile este mai pe larg adica zice la urma ca sa le arate ca fiind dupa pogirarea Sf Duh cu adevarat Trupul si Sangele Mantuitorului!
Deci nicaieri nu zice preotul ca el face asa ceva ci doar invoca!El aduce paine si vin care inchipuiesc(dar nu sant inca)Trupul Si Sangele Domnului
voi contiua putin mai tarziu!

Continuam:
Apoi preotul zice in taina inchinandu-se:
,,Doamne,Cel ce ai trimis pe Preasfantul Tau Duh in ceasul al treilea apostolilor Tai,pe Acela,Bunule nu-L lua de la noi:ci ne inoieste pe noicare ne rugamTie!''
asta o face de trei ori.
Daca este si diacon acesta zice,,Inima curata ichinandu-se de trei ori odata cu preotul.
apoi diaconul,isi pleaca capul spre Sfintele Daruri si aratand cu orariulspre Sf Paine zice:
Binecuvinteaza Stapane,Sfanta Paine!
Preotul fara a se pleca binecuvinteaza in semnul Crucii Sf Paine zicand:
,,Sii fa Painea aceasta Cinstit Trupul Hristosului Tau!
se inchina amandoi diaconul zicand:,,amin!"
apoi diaconul in aceeasi pozitie arata spre Sf Potir zicand:
,,binecuvinteaza Stapane,Sfantu Potir!"
Iar preotul stand drept,binecuvinteaza in semnul Crucii vinul amestecat cu apa zicand:
,,Iar ce este in Potirul acesta,cinstit Sangele Hristosului Tau"
se inchina amandoi diaconul zicand ,,Amin!"
apoi diaconul zice
,,Binecuvinteza stapane pe amandoua''
Preotul stand drept le binecuvinteaza in crucis zicand:
,,Prefacandu-le cu Duhul Tau Cel Sfant!'
diaconul zice: ,,Amin!Amin!Amin!"

deci preotul nu face decat invocare!

Ca atare preotul aduce la altar jertfa de paine si vin,dar pt iertarea nemului omenesc,acesta nefiind suficiente, Dumnezeu la preschimba tainic ,in mod real,in Trupul si Sangele Sau.Este moarte de buna voie.
Nu uitati ca la Cina cea de Taina era prezent Iisus Hristos ca Om si Trupul si Sngele Sau sub forma de vin si paine pe masa!
Si asta este o taina care se reveleaza numai si nu poate fi relevata prin logica.
Dar aceasta taina se dezleaga (cat poate un om sa inteleaga)celor ce accepta ca Dumnezeu nu este inclus de forma si timp,ci invers,Dumnezeu este in afara formelor si timpului si le include!

Eu n-am zis ca preotii il rastignesc ci ca Neofit intelegea acest lucru , dupa mintea mea nu este nevoie neaparat nici de simbolistica pe care o fac slujitorii liturghiei cu taierea prescurii stiind ca in trecut si nu numai au fost prefacute vinul si painea intregi( fara frangere sau varsare din sticla in potir) in Trupul Si Sangele lui Hristos ,adevarat ca nu in timpul liturghiei. O sa mai citesc cand o sa fac rost de carte , din Sfantul Simeon Noul Teolog , stiu ca avea un capitol "Despre moartea cea de viata facatoare a Mantuitorului" ca sa pricep anumite aspecte care imi scapa.