Cu ceva timp in urma am găsit citatul acesta, "Nu rămânem decât cu ceea ce dăruim". Exact în forma în care îl vedeţi. Mi-am amintit de o discuţie, de acum câţiva ani, avută cu fosta mea profesoară de lb română.
Mi-a povestit despre un tânăr din blocul în care locuia, tânăr care a copilărit cu fetele dumneaei, şi care a murit la 17 ani. L-a visat după ani şi ani, îmbrăcat într-o hăinuţă de copil mult prea mică pentru cum arăta atunci când a murit... L-a întrebat de ce aşa, când ea ştia că mama lui îi dăduse de pomană braţe de haine. Atunci, în vis, tânărul a spus că, pe pământ, cât a trăit, e singurul lucru pe care el, cu mâna lui, l-a dat de pomană.
Şi, acum contradicţie la ceea ce am povestit mai sus. În acelaşi vis, băiatul i-a cerut nişte sarmale de varză, dar printre sarmale să fie şi bucăţele de costiţă afumată. Exact cum gătea doamna...
Doamna era foarte afectată de acest vis...
Ce credeţi Dvs, dragi prieteni?
Există o lume care ne aşteaptă? Există, aşa cum spun preoţii, o viaţă veşnică?
Acasa 
