În toamna aceea când am venit acasă doar pentru câteva ore, începuse deja scoala si nu puteam sta mai mult, toate erau anapoda. La toti din familie ne mergea rău, între noi era o atmosferă tensionată care nu făcea bine nimănui. Nu m-am putut bucura de nimic si-am revenit la casa mea destul de tristă.
Pentru binele nostru, al meu si al celor din familia mea, mi-am propus să merg la biserică sapte vineri la rând. Asa am gândit eu si-am crezut că ne poate fi de folos. Nu am spus la nimeni ce fac si de ce, nici chiar celei mai bune prietene.
Joi seara, înainte de a patra vineri, zi de slujbă. Când am iesit de la scoală, ploua, mărunt, des, trist. Era rece, toamna începuse deja de ceva vreme. Eram plictisită, obosită si nu-mi doream decât să ajung acasă, să mă bag în pat si să dorm.
Mă gândeam că trei slujbe sunt suficiente si, înainte de culcare, nu am mai pus ceasul să mă trezească dimineata, la ora sase. Slujbele de vineri începeau la ora 6.30.
M-am culcat devreme, fără grijă, si-am adormit imediat. Nu numai oboseala, dar si vremea îndemna la somn.
Spre dimineaţă m-am visat în biserica la care merg de obicei. Biserica era puternic luminată, culoarea predominantă a icoanelor si peretilor fiind rosu strălucitor si galben-auriu.
În biserică nu era nimeni, biserica era goală. Priveam în jur nelămurită si, la un moment dat, am întrebat, dar nu pe cineva anume, de ce nu e slujbă în biserică. Atunci, un glas de femeie, pe care n-o vedeam, mi-a spus: „cum să fie slujbă în biserică dacă tu stai în pat si dormi?…”
M-am trezit brusc. Speriată, am privit ceasul si-am sărit din pat înfricosată. M-am îmbrăcat si-am ajuns la biserică la timp să prind toată slujba.
Planul din gândul meu a fost citit sau auzit. Nu de om, ci de Dumnezeu. Dar nu trebuie neglijata nici propria-mi constiinta. Nu mi s-a permis să încalc hotărârea/promisiunea. Am fost mustrată bland că stau în pat si dorm, când ar fi trebuit să fiu la slujbă, în biserică, unde singură m-am programat să merg sapte vineri la rând.
Asa am învătat, am aflat că Dumnezeu îti citeste si gândul si că El nu poate fi mintit. Si-am mai învătat/aflat că nici fată de tine însuti nu-i bine să lasi promisiuni neonorate… Constiinta se revolta...
Acasa 
